Burn-Out
Suprasolicitarea (Burn-out-ul) – este o formă specifică de stres manifestată prin epuizare emoţională şi scăderea/ pierderea interesului pentru ceilalţi oameni, foarte comună în profesiile care presupun munca ce are ca obiect de activitate oamenii, cum sunt activităţile medicale, sociale.

Această formă de stres este accentuată acolo unde se lucrează cu clienţi dificili (persoane cu agresivitate, furie crescută, persoane anxioase, supărate, persoane abuzive), care au greutăţi în a-şi exprima sentimentele, gândurile, pretind prea mult.

Stresorii sociali sunt principala cauză asupra solicitarii, însă mai există şi alţi factori posibili:

  • sentimentele de eşec şi neajutorarea rezultată atunci când clienţii nu reuşesc să-şi rezolve problemele, să-şi revină – se aplică în special în cazul asistenţilor sociali şi profesiilor medicale;
  • lipsa controlului situaţiei ca urmare a unor clienţi necooperanţi sau a colegilor care nu oferă ajutor;
  • contactul cu oameni deprimaţi, cu multe probleme, care poate duce în final la depresia profesionistului.

Principalele simptome de suprasolicitare sunt:

  • oboseală cronică;
  • furie îndreptată către cei care au solicitări de la tine;
  • auto-învinovăţire pentru că nu faci faţă cerinţelor;
  • cinism, negativism, iritabilitate;
  • sentimentul de a fi asaltat;
  • reacţii emoţionale intense la stimuli de mică intensitate.

Există diverse metode prin care oamenii încearcă să facă faţă suprasolicitării (burn-out-ului), unele eficiente altele, dimpotrivă. Se poate apela la evitarea socială, reducerea contactului cu ceilalţi/cu clienţii, absenteism, refugiu în activităţi neimportante pentru munca respectivă. Modalităţile benefice sunt cele prin care se caută ajutorul celorlalţi, ajutor de specialitate – supervizare, suport.