Stress
Stresul este un concept care a devenit foarte “la moda”, iar cuvântul este frecvent utilizat atât de oamenii de ştiintă cât şi de cei obişnuiţi.
Cuvântul stres este o adaptare în româna a cuvântului englezesc stres. Pentru majoritatea oamenilor, cuvântul are în întregime conotaţii negative. Totuşi, Hans Selye (Universitatea Montreal)- denumit şi “părintele stresului”, preferă să îl folosească într-un sens neutru. El a introdus şi definit termenul de stres în 1925, când a demonstrat ştiinţific că la originea bolilor stă stresul, în enorma varietate sub care se prezintă. În optica lui Selye, prin stres se inţelege reacţia organismului la efortul de adaptare şi nu situaţia care cauzează stresul.
Conform teoriei lui Selye, stresul este stimulul de care avem nevoie pentru a fi motivaţi şi care în doze rezonabile, chiar ne place. Problemele apar numai atunci când gradul stimulului sau stresul devine mai mare decât putem noi suporta.
Seyle propune doi termeni pentru stres, în funcţie de situaţiile pe care le generează acesta:
Distres-pentru situaţiile negative
Eustres-pentru senzaţia pozitivă (cum ar fi provocarea, pe care
o simţim atunci când nivelul stimulului este cel potrivit).
“ Stresul este răspunsul nespecific al corpului uman la orice stimul extern, plăcut sau nu. Şederea pe scaunul dentistului este stresantă, dar la fel este şi un sărut pasional al iubitului – într-un cuvânt, pulsul se intensifică, respiraţia devine mai rapidă, bătăile inimii devin mai puternice.
Şi totuşi, cine în lumea asta ar renunţa la a-şi petrece timpul într-un mod atât de plăcut pur şi simplu din cauza stresului?”
( Selye şi Cherry)
Este:
– reacţia pe care o are organismul în faţa unei solicitări;o
– o stare de tensiune puternică, fiziologică sau psihologică;
– pregătirea pentru atac sau fugă;
– începutul unei serii de îmbolnăviri;

Nu este:
– neaparat nociv, dimpotrivă, deseori ne ajută să realizăm obiectivele dorite;
– nelinişte;
– frică;
– cauză directă a îmbolnăvirilor, cu toate că, în mod frecvent, contribuie la ele.

Marshall şi Cooper (1981) evidenţiază că motivul pentru care şefii nu doresc adesea să facă ceva în legătură cu stresul în organizaţiile lor, este acela că aceştia văd stresul pur şi simplu  în mod  greşit, ca pe ceva benefic. Autorii argumentează  că  acest  lucru  se  datorează, în parte, terminologiei, şi subliniază faptul că stresul este un fenomen diferit de “presiuni”, distincţie pe care managerii nu o fac.
Autorii comenteaza astfel:
” Dacă facem distincţia între presiunile de zi cu zi şi stres, indivizii care suferă de stres sunt neliniştiţi şi nu fac faţă problemelor, au simptome de boală fizică şi mentală, conceptul de stres devenind astfel mult mai puţin fermecător”.
Stresul, aşadar, înseamnă mult mai mult decât presiunile cotidiene.